Plecarea în masă peste hotare a moldovenilor a început în 1998 şi a continuat cu o intensitate sporită până în 2007 (cel puţin), fiind condiţionată de o combinaţie dintre factorii economici şi o serie da alte şocuri interne şi externe. Ca şi în cazul altor state din fosta URSS şi din Europa de Est, tranziţia care a avut drept obiectiv stabilizarea macro-economică, liberalizarea, privatizarea şi restructurarea economiei s-a transformat într-o criză economică severă şi de durată, manifestându-se prin reduceri drastice ale PIB, rate înalte ale şomajului, inflaţie şi dezindustrializare.
Primul şoc ca urmare a desfiinţării pieţii sovietice a fost conflictul Transnistrean din 1992[1], drept rezultat fiind compromise aproape toate cele mai importante structuri politice şi economice. Cel de-al doilea şoc îşi are originea în criza economică şi financiară din Federaţia Rusă din anul 1998. Ca rezultat al acesteia, în 1998-1999 Moldova a fost afectată prin scăderea producţiei industriale cu 25%, a celei agricole cu 20% şi o reducere a exporturilor cu 50%[2].
În linii generale, migranţii pe termen lung provin din diverse categorii sociale şi sunt de origine atât din mediul rural (75%), cât şi din cel urban (25%).[3] Migraţia din Moldova este direcţionată în special către două regiuni: Uniunea Europeană (UE, cele mai importante destinaţii fiind Italia, Spania şi Portugalia) şi Comunitatea Statelor Independente (CSI, cu Moscova şi St. Petersburg ca destinaţii prioritare în Federația Rusă, şi Ucraina în proporţii mai mici).[4] Migranţii moldoveni aleg Rusia datorită pieţii muncii extinse, liberei circulaţii, costurilor reduse pentru migraţie şi a proximităţii socio-culturale.
Bărbaţii din regiunile mai sărace ale mediului rural aleg ca destinaţie ţările CSI; în mod proporţional mai multe femei din zonele urbane tind să migreze spre ţările UE. Această "distribuţie de gen” oarecum unică poate fi explicată în special prin cererea forţei de muncă în sectoarele în care migranţii pe termen lung sunt angajaţi. De exemplu sectorul de construcţii din Rusia, Ucraina şi Portugalia atrage bărbaţii, în timp ce femeile sunt atrase de sectorul de servicii din Italia.
Recent au fost observate schimbări ale modelului migraţionist din Moldova:
- dinspre regiunea CSI spre UE;
- de la migraţia pe termen scurt şi sezonieră la migraţia pe termen lung;
- fluxuri crescânde ale migraţiei spre SUA şi Canada.
În Moldova, incidenţa "migraţiei potenţiale”, definită ca "ambiţie generală de a migra în viitor” este destul de înaltă. Un studiu din 2007 arată că 44,2% din populaţia ţării, cu precădere populaţia tânără (18-40 ani) şi cu nivel înalt de studii au declarat că ar dori să migreze mai ales în UE.[5]
Începând cu 1998 migraţia în Moldova a fost caracterizată de un nivel înalt de intesitate …. 
Figura 1: "Când aţi migrat pentru prima dată?” şi "Din ce an vă aflaţi în ţara gazdă actuală?” |
Factorii determinanţi ai migraţiei
În cazul Moldovei, migraţia a fost cauzată de factori economici şi a apărut ca un mecanism de reducere a sărăciei. Un studiu recent arată că factorii economici, precum sărăcia, şomajul şi salariile mici reprezintă peste 72% dintre factorii de împingere a migraţiei.[6] La sfârşitul anilor 1990, nivelul PIB al Moldovei constituia 34% din valoarea acestuia în decada anterioară. Conform datelor Biroului Naţional de Statistică, rata şomajului era de 8.5% în 2000, 7.3% in 2001 şi 2002, iar un număr considerabil de angajaţi erau trimişi în concedii forţate, pe cont propriu.[7] Salariile nominale erau foarte mici, iar cele reale au scăzut din cauza ratelor ridicate ale inflaţiei. Drept rezultat s-a extins sărăcia; un studiu al Băncii Mondiale a evaluat că în 1999 aproximativ 80% din populaţia Moldovei se afla sub limita oficială a sărăciei,[8] 20% din populaţiei trăind în sărăcie extremă.[9]
Caracteristici socio-economice
Migraţia din Moldova cuprinde partea economic activă a populaţiei
Figura 2: Vârsta migranţilor |
Una din caracteristicile migraţiei din Moldova este vârsta relativ tânără a subiecţilor. Vârsta medie la momentul primei plecări peste hotare a fost de 29.7 ani, ridicându-se la 36.1 ani la momentul realizării sondajului. Nu există diferenţe de vârstă importante în funcţie de regiunile sau ţările de destinaţie. Majoritatea migranţilor (79%) au vârsta cuprinsă între 18-44 ani. Bărbaţii predomină în categoria de vârstă 18-29 ani, iar femeile în cea de 45-65 ani.
Nivelul de educaţie al migranţilor reflectă, în mediu, situaţia generală a populaţiei din Moldova în acest sens
Figura 3: "Care a fost nevelul de educaţie înainte de migrare?” Sursa: Biroul Naţional de Statistică (2009) Total populaţie cu vârsta de 25-64. |
Una dintre caracteristicile definitorii ale migranţilor moldoveni este nivelul înalt al educaţiei şi al experienţei lor profesionale – profil care reflectă pe cel al întregii populaţii. Datele arată că 28% dintre toţi migranţii au absolvit ciclul universitar de studii, iar 63% – ciclul profesional/vocaţional.
Migranţii din regiunea UE deţin nivele de educaţie mai înalte în comparaţie cu cei din regiunea CSI. Vârsta tânără şi nivelul înalt al educaţiei migranţilor demonstrează potenţialul ridicat al moldovenilor în comparaţie cu migranţii din alte ţări studiate până acum.
Plecarea în masă a persoanelor pregătite profesional (ingineri, medici, specialişti IT, profesori, agronomi, etc.) a provocat un deficit de lucrători calificaţi necesari Moldovei, mai ales în sferele de educaţie şi sănătate. Unii analişti consideră că acest fapt ar constitui un posibil handicap pentru perspectivele de creştere. Acest proces este acompaniat concomitent de un anumit nivel de "de-calificare” (pierderea calificării, a abilităţilor), deoarece, deseori, migraţia presupune realizarea de către migranţii calificaţi a unor munci necalificate.
restul articolului aici : http://www.criticatac.ro/11434/caracteristicile-cheie-ale-migraiei-din-moldova/
