Problemele psihice cauzate de migraţia cetăţenilor R. Moldova în străinătate în scopul angajării în câmpul muncii devin tot mai sesizabile şi de multe ori declanşează adevărate tragedii familiale. Chiar dacă autorităţile publice nu au posibilitatea de a monitoriza acest fenomen, experţii Centrului Republican de Asistenţă şi Protecţie a Victimelor şi Potenţialelor Victime ale Traficului de Fiinţe Umane afirmă că, în ultimul timp, numărul migranţilor în dificultate, care se adresează cu probleme psihologice şi psihice, creşte semnificativ şi constituie circa 30% din beneficiari.

Şi specialiştii Spitalului de Psihiatrie din Chişinău constată că foarte multe persoane se adresează după ajutor în urma muncii prestate în condiţii extrem de grave, fără zile de odihnă sau concedii. Aceste stări au un impact negativ asupra copiilor, asupra părinţilor vârstnici, precum şi a lor înşişi.

Cazul cel mai tragic, probabil, din câte sunt cunoscute până acum, este cel al unei femei reîntoarse la Chişinău din Turcia, cu diagnoza schizofrenie. Iniţial, femeia a fost exploatată comercial. Ulterior, un cetăţean turc a dus-o la el acasă. Moldoveanca trăia în bucătăria de la etajul doi al casei acestuia şi dormea la podele, iar prima soţie cu copiii ei – la primul etaj, ce oferea şi confort. Conaţionala noastră a fost ţinută în captivitate circa 3 ani, timp în care a născut doi copii şi era însărcinată cu al treilea, în momentul repatrierii. La început, pe parcursul unui an şi jumătate, a căutat căi de evadare. Ulterior, au apărut problemele psihice şi nu se mai gândea la asta. A fost ajutată de o femeie din casa vecină, care a observat ce se întâmplă, a scos-o de acolo, a dus-o la ambasadă, a ajutat-o şi cu bani. Copiii moldovencei, de asemenea, au dereglări. Ei nu fuseseră educaţi cum se cade şi acum se află într-o şcoală-internat, unde li se acordă o atenţie specială, ne-a povestit Valentina Seuţă, asistent social al Centrului sus-menţionat.

Moldovenii s-au săturat, poate chiar suprasaturat de promisiuni şi aşteptări în gol. Şi cei de acasă, şi cei plecaţi de-acasă. Şi unii şi alţii invocă, repetat, aceeaşi mare problemă a vieţii: sunt orfani. Cu parlament şi fără drepturi, cu guvern şi fără sprijin, cu preşedinte şi neprotejaţi. Cei plecaţi de acasă – dublu sau, poate, triplu orfani, pentru că nu au cu dînşii nici casă, nici masă, nici părinţi, nici copii…

De la o vreme încoace (atenţie la ştiri) instutuţiile statului, la nivel de guvern şi parlament, sunt tot mai des asaltate cu demersuri din partea organizaţiilor comunitare ale migranţilor moldoveni, care, de pe continente diferite, cer, aproape în unison, acelaşi lucru: instituirea la Chişinău a unui Minister al Diasporei (formulele variază de la caz la caz) care s-ar ocupa «de protecţia moldovenilor de peste hotare, dar şi de reintegrarea economică şi socială a celor reveniţi în ţară… R. Moldova este printre ţările care înregistrează cel mai mare număr de cetăţeni migranţi, raportat la numărul total al populaţiei», iar «relaţiile cu cei plecaţi se activizezază doar cu ocazia congreselor diasporei (motivate mai mult politic) şi în timpul alegerilor, pentru a atrage voturile moldovenilor stabiliţi peste hotare». Scurt, clar şi fără întrebări. Mesajul, citat dintr-un memoriu recent, venit din Italia pentru Guvern, spune clar trei lucruri. Primul: interesul autorităţilor pentru diasporă (de altefl, ca şi pentru cei de-acasă) este unul foarte scump şi ţine foarte puţin. Doi: diaspora nu se mai vrea folosită doar electoral, ca umplutură la urne pentru un partid sau altul şi nici nu-i mai este dor de reuniunile formale (zis congrese), convocate bienal şi din care, pe durata a 10 ani, nu a rezultat încă nimic. Şi trei: diaspora vrea şi ea o «mamă» la Chişinău, care să-i poarte de grijă, nu numai să-i numere banii, trimişi acasă.

Este lucru bine știut – moldovenilor le plac sărbătorile. Prilejuite de diverse ocazii (religioase, istorice, tradiționale, etc.), zilele „marcate cu roșu în calendar” sunt adevăratele repere care determină ritmul vieții în Republica Moldova. Primăvara este o perioadă deosebit de plină în acest sens. În afară de sărbătorile tradiționale care își trag originea din străfundul veacurilor și fundamentează ființa noastră spirituală (cum ar fi Mărțișorul și Sfintele Paști), mai avem în perioada primăverii și o suită întreagă de sărbători care au fost instituite mult mai recent – cu decenii sau chiar cu ani în urmă. În acest articol mă voi referi la trei dintre ele, care au fost sau vor fi sărbătorite zilele acestea : Ziua Tricolorului (27 aprilie), Ziua Muncii (1 mai) și Ziua Victoriei (9 mai).

Așadar, să le luam pe rând. Așa cum am spus-o mai sus, sărbătorile ritmează viața din Republica Moldova, inclusiv viața politică. Anul acesta Ziua Drapelului de Stat a fost marcată la Chișinau cu mare fast. Guvernul și-a „asumat întreaga răspundere” pentru organizarea festivităților și acest lucru se pare că a deranjat o parte din liderii Alianței de la guvernare. În fața Guvernului a fost arborat un imens drapel tricolor – se zice că este cel mai mare drapel din toată țara. O parte din deputații aflați în ședința Parlamentului în acea zi și-a exprimat nedumerirea față de faptul că nu au fost invitați de către Guvern să participe și ei la această arborare. Într-adevăr, lucru destul de bizar, dacă e să ținem cont de faptul că la orice altă serbare sunt în mod normal invitați să participe toți reprezentanții conducerii de vârf ai republicii, nu numai cei din Executiv sau cei din Parlament. În fine, până la urma cel mai mult contează sensul pe care îl atribuim sărbătoririi Drapelului Tricolor, mai ales în contextul actual, când o serie de consilii locale au decis, în mod abuziv, să arboreze pe anumite clădiri oficiale un drapel bicolor (pretinsul „steag al lui Ștefan cel Mare” – istoricii însă au demonstrat că e vorba de o fantezie de marca Tkaciuk). Ziua de 27 aprilie a mai fost marcată de un „detaliu” bizar: absența Președintelui Republicii Moldova Nicolae Timofti, care în perioada 26 - 28 aprilie se afla în deplasare la Bruxelles. Este cel puțin straniu faptul că Ministerul de Externe, care în mod normal se ocupă de fixarea detaliilor practice privind vizitele peste hotare ale Președintelui, nu a ținut cont de faptul că de Ziua Tricolorului era logic ca șeful statului să se afle la Chișinău, alături de cetățenii țării sale.

"REPUBBLICA  MOLDOVA AL 20° ANNIVERSARIO DELLA PROCLAMAZIONE DELL’ INDIPENDENZA: CULTURA, TRADIZIONI, FOLKLORE E ARTE CONTEMPORANEA”

"Piazza Giovanni Agnelli 10 , Roma, Museo della Civiltà Romana"

Sabato 26 maggio ore 10.30-13.45

-        Inaugurazione e apertura della mostra di arte contemporanea degli artisti moldavi: Tudor ZBARNEA - Direttore del Museo Nazionale dell' Arte di Moldova, Simion ZAMSA, Elena CARACENTEV,  Valeriu PALADI, Ion ZDERCIUC (scultore); Interviene  il dr. Tudor ZBARNEA, Direttore del Museo Nazionale dell' Arte di Moldova.

-        Apertura mostra fotografica di affreschi della chiesa ortodossa di Causeni "Assunzione della Vergine” (lingua originale – "Adormirea Maicii Domnului”) monumento storico del sec. XVI – XVII;

-        Apertura della mostra ,,Casa Mare'' con la presentazione dell'artigianato tradizionale moldavo – a cura della professoressa di lingua e della letteratura romena Liuba MARIAN;

-        Presentazione dei costumi nazionali moldavi del XIX° secolo – a cura della professoressa Lidia BOLFOSU

-        Esibizione dell’ensemble folkloristico moldavo "Arţaraş'' di Roma – direttore artistico Lidia BOLFOSU;

-        buffet con degustazione dei prodotti moldavi;

Sabato 2 giugno ore 11.00-13.45:

-        "Immigrazione dei moldavi in Italia: difficoltà e prospettive” a cura di Olga COPTU, Presidente Associazione "Gazeta Basarabiei”;

-        Proiezione del film ,,Nunta in Basarabia'' (,,Il matrimonio in Bessarabia'') di Nap Toader. Ruoli principali: Vlad LOGIGAN, Victoria BOBU; Interviene Liliana VERLAN, Primo Segretario del’Ambasciata della Repubblica di Moldova a Roma

Giovedì 7 giugno ore 10.30-13.45:

Queste sessioni informative fanno parte del piano delle attività di informazione e sensibilizzazione previste dal progetto "NIRVA - Networking Italiano per il Rimpatrio Volontario Assistito – RVA Fase III” in ciascuna regione, che ha promuove ed anima una Rete nazionale di organizzazioni pubbliche e private che, lavorando a diretto contatto con cittadini stranieri, possono informarli su questa opzione e facilitarne l’accesso, nel rispetto del diritto del migrante a ritornare nel Paese di origine con dignità e sicurezza.

Promosse dalle Antenne della Rete NIRVA presenti in ciascuna regione e/o provincia autonoma, in continuità con le attività svolte nelle precedenti annualità, questi incontri hanno l’obiettivo di informare e formare gli attori territoriali, aderenti e non alla Rete, sulle opportunità offerte ai migranti dalla misura e sui progetti che in Italia lo realizzano complessivamente, tra cui il progetto NIRVA e le modalità di funzionamento dell’omonima Rete promossa. L’incontro mira anche a condividere linee guida operative che evidenzino le azioni di competenza delle realtà territorialihttp://www.retenirva.it/eventi.asp

 per una migliore attuazione della misura, nonché lo specifico ruolo della Rete NIRVA.

Ad oggi la Rete NIRVA è composta da oltre 280 realtà pubbliche e private rappresentative di tutto il territorio nazionale per assicurare, un "sistema di riferimento italiano sul Rimpatrio Volontario Assistito” . Dislocazione territoriale e contatti di ogni singola realtà aderente sono disponibili su questo sito al linkhttp://www.retenirva.it/LaReteNIRVA/Index.asp.